Advent...24 de zile de lumina

Originea cuvântului:

Cuvântul “Advent” îşi are originile în latinescul “ADVENTUS” ceea ce înseamnă “aşteptare”, un timp de o luna de pregătire mentală şi spiritual pentru cea mai mare sărbătoare creştină a anului, naşterea lui Iisus care marchează şi începutul anului ecumenic. Putem spune că în toate religiile creştine Dumnezeu este prin definiţie bucurie şi reinoire, perioada de Advent devenind astfel timpul între prima şi a două venire a lui Dumnezeu.
Advent-ul se întinde pe perioada a 4 duminici înainte de Crăciun, începând cu prima duminică după dată de 26 noiembrie, iar sezonul de Advent se încheie în 24 decembrie, după apusul soarelui, marcând astfel Ajunul Crăciunului.

Legendă: 

Povestea spune că în sec. XIX în Hamburg, un tânăr pastor evanghelic pe nume Johanann Hinrich Wichern (1808-1881) a cumpărat o casă şi a adunat laolaltă tineri orfani şi fără adăpost pentru a-i învaţă să se roage şi ai îndruma pe calea cea bună. Aceşti tineri au învăţat câte o meserie şi în timp, au început să îşi câştige singuri traiul. Ceea ce la început a fost doar un motiv de a adună împreună tinerii vagabonzi din Hamburg, la un moment de rugăciune şi o masă caldă, a devenit un obicei pentru tânărul pastor care în fiecare an în timpul postului de Crăciun, aduna în casă să noi şi noi tineri, cărora le povestea despre bucuria pe care trebuie să o simtă în perioada Postului Crăciunului. Dar pentru că era greu pentru tinerii săraci şi orfani să descopere această bucurie, în fiecare seară de Advent pastoral aprindea câte o lumânare şi o aşeza într-un suport de lemn circular cu 24 de lăcaşuri. Acesta a fost ulterior împodobit cu ramuri de brad. Aşa a luat naştere prima coroniţă de Advent. Practică s-a răspândit apoi în toate bisericile evanghelice din Koln şi apoi din întreagă Germanie. 


Semnificaţia coroniţei de Advent şi mod de construcţie: 

Coroniţă de Advent a apărut odată cu nevoia de a economisi spaţiul, dar a păstra intactă semnificaţia sărbătorii. De la cele 24 de lumânări aprinse s-a ajuns oficial doar la 4 lumânări, fixate într-o coroniţă de brad câte una pentru pentru fiecare duminică în parte. 

Prin formă ei circulară coroniţă de Advent reprezintă credinţă şi speranţa. Ramurile de brad au de asemenea o semnificaţie specială, sunt semnul speranţei şi al vieţii veşnice. Lumânările sunt, de regulă, trei de culoare violet şi una de culoare roşie (sau roz). Violetul este simbolul postului, al adoraţiei şi pocăinţei. Lumânările sunt aprinse succesiv, în fiecare duminică, fiecare lumânare având o semnificaţie religioasă: prima lumânare este cea a profetului, cea de-a două este a Betleemului, cea de-a treia este a păstorilor, iar ultima, a îngerilor. Coroniţă de Advent este înlocuită, în Ajunul Crăciunului, de bradul împodobit. 

Apariţia calendarului de Advent: 

În timp ce în cadrul bisericii Advent-ul se sărbătorea prin rugăciuni zilnice, în cadrul familial se citeau pasaje din Biblie cu voce tare. Deoarece timpul este o valoare abstractă pentru copii, în jurul anului 1840 părinţii au început să găsească o varietate de moduri de a ilustra timpul rămas până la Crăciun. La aprinderea lumânărilor de Advent zilnic şi/sau în fiecare duminică au apărut şi numeroase alte alternative, cum ar fi “copăceii de rugăciune” în care în fiecare zi erau prinse versete biblice, împodobirea pereţilor şi a ferestrei cu scene religioase sau completarea unei bucăţele de carton cu lumânărele decorative de hârtie, zilnic. O altă varianta era trasarea a 24 de liniuţe cu cretă, iar în fiecare zi copilul ştergea câte o liniuţă. Duminicile erau însemnate cu cretă colorată. 

Apariţia primului calendar de Advent este relativ recentă. Primele variante homemade au apărut în 1851, era confecţionat din carton şi conţinea scene biblice tăiate cu foarfeca.  

Mai apoi au apărut la Hamburg în 1902 sub îndrumarea editorului librăriei evanghelice Friedrich Tumpler aşa-numitele “ceasuri de Crăciun” cu o formă rotundă împărţită în 12 sau în 24 de segmente. Fiecare segment era împodobit cu texte ale unor cântece şi versete biblice.  

Prima variant “profesionistă” tipărită o întâlnim în 1904 că şi inserţie în ziarul Stuttgarter Zeitung, graţie tipografului german Gerhard Lang (1881-1974) intitulată “Im Lande des Christkinds” ( “În lumea copilului Hristos”). Acest calendar era compus din două coli suprapuse, o pagină cu 24 de imagini bibice numerotate, din care cea de-a 24 era dedicată copilului Hristos îmbrăcat în alb şi o coală cu 24 de versete biblice de asemenea numerotate ca atare. Copiii puteau decupa în fiecare zi o imagine, puteau citi versetul şi îl puteau ataşa la această. Producţia în masă a început în anul 1908. 

Pornind de la o amintire din copilărie a aceluiaş Gerhard Lang, primind într-un an dulciuri în calendarul de Advent, încet încet s-a trecut la o laicizare a acestui obicei. Un model foarte popular l-a constituit “Casa Advent” care era compusă din 4 piese colorate de carton care împreună alcătuiau o casă. Această avea ferestre şi uşi din hârtie colorată transparentă care acoperea fiecare deschidere. În fiecare zi se rupea hartia la câte o fereastră, iar în cea de-a 24 zi, în lăcaşul aferent, se putea pozitiona o lumânare aprinsă. Specific calendarelor lui Lang era diversitatea modelelor, înalta calitate şi atenţia deosebită la detalii, producând până în final peste 30 de modele diferite. Din cauza costurilor ridicate, în 1940 a fost nevoit să îşi înceteze producţia fiind considerate, din cauza izbugnirii celui de-al doilea război mondial, “lipsite de importantă faţă de efortul necesar în război”, iar în 1941  a fost interzisa tipărirea lor în sânul bisericii.
 
În schimb, Partidul Naţional Socialist Muncitoresc German (partidul nazist) a început prodecerea propriului calendar national-socilist şi distribuirea lui în rândul populaţiei germane. Acesta apărea sub formă de broşură plină de cântece, poveşti, proverb, pagini de colorat şi informaţii despre arte şi meserii. 

Toate elementele religiose au fost eliminate şi înlocuite cu simboluri din nouă ideologie, cu referiri la rădăcinile germanice. Sensurile au fost modificate: coroana de Advent a devenit “Coroana Solstiţiului”, Hristos a devenit “copil al luminii”, termenul latin de advent a fost înlocuit cu germanicul “Vorweihnachten” (pre- Crăciun), Saint Nikolaus cu Rider călare pe un cal alb, simbol asociat zeului Wotan. 

Revenirea la valorile creştine readuce la lumina tipărirea primului calendar Advent după cel de-al doilea război mondial  tiparire care este reluată la Stuttgart în 1946 de către Richard Sellmer, el fiind considerat responsabil pentru popularitatea pe care o va câştigă acesta. Compania sa Richard Sellmer Verlag numără astăzi un stoc de peste 1,000,000 de exemplare răspândite în lumea largă, atât pe teritoriul Europei, cât şi pe cel al Stetelor Unite.

 Primul calendar umplut cu ciocolată apare abia în 1958. 

Variante ale calendarului Advent găsim şi în Austria unde au apărut “scări din cer”, un tip special de calendar care progresează în jos pe scară, treaptă cu treaptă, în fiecare zi, ilustrând conceptul de Crăciun, respectiv, Dumnezeu coboară pe Pământ. 

Iar în Scandinavia lumânarea era împărţită în 24 de segmente, arzând puţin câte puţin în fiecare zi. 

Un alt tip de calendar este cel cu specific Waldorf, de tip spirală. În prima duminică după dată de 26 noiembrie copiii se întâlnesc pentru a intra şi iesi din spirală. 

Indiferent de forma sa, calendarul de Advent vorbeşte despre bucurie şi aşteptare. Pornind de aici va propunem si un concurs: "Calendarul de Advent". Detalii despre premii si conditii de participare gasiti aici: http://bufnitaceainteleapta.blogspot.ro/2013/11/concurscalendarul-de-advent_11.html